Spre deosebire de multe afirmații din domeniul cosmetic, valorile SPF nu pot fi estimate pe baza unei formule sau calculate doar pe baza concentrației filtrelor UV. Acestea trebuie determinate prin metode de testare validate, care să demonstreze nivelul de protecție oferit de produsul finit.
În cadrul Uniunii Europene, produsele de protecție solară sunt reglementate ca produse cosmetice în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1223/2009. Pe lângă respectarea Regulamentului privind produsele cosmetice, producătorii trebuie să respecte Recomandarea 2006/647/CE a Comisiei Europene privind eficacitatea produselor de protecție solară și afirmațiile făcute cu privire la acestea. Această recomandare stabilește principiile pentru fundamentarea afirmațiilor referitoare la produsele de protecție solară și a devenit referința acceptată în întreaga industrie europeană a produselor cosmetice.
Testele SPF sunt obligatorii din punct de vedere legal?
Regulamentul privind produsele cosmetice nu conține un articol specific care să stipuleze că fiecare produs de protecție solară trebuie să fie supus unui test SPF. Cu toate acestea, producătorii au responsabilitatea legală de a se asigura că toate afirmațiile referitoare la produsele cosmetice sunt veridice, susținute de dovezi adecvate și nu induc în eroare consumatorii.
Valoarea SPF reprezintă o afirmație privind eficacitatea. În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 655/2013 al Comisiei, afirmațiile referitoare la produsele cosmetice trebuie să fie susținute de dovezi suficiente și verificabile. Având în vedere că valoarea SPF indică un nivel măsurabil de protecție, se așteaptă, în general, ca această afirmație să fie susținută de teste de laborator adecvate.
În practică, produsele cosmetice comercializate cu mențiuni privind factorul de protecție solară (SPF) trebuie să dispună de date de testare care să demonstreze că nivelul de protecție declarat este corect.
Ce măsoară SPF-ul?
SPF-ul, sau factorul de protecție solară, măsoară cât de eficient protejează o cremă de protecție solară pielea împotriva radiațiilor ultraviolete B (UVB).
Razele UVB sunt principalele responsabile pentru arsurile solare și contribuie la deteriorarea pielii și la apariția cancerului de piele. Valoarea SPF indică nivelul de protecție asigurat în condiții controlate de testare.
Un factor de protecție solară (SPF) mai ridicat oferă, în general, o protecție mai bună împotriva radiațiilor UVB, deși această creștere nu este proporțională. De exemplu, un SPF 50 nu oferă o protecție de două ori mai mare decât un SPF 25.
Este important de menționat că factorul de protecție solară (SPF) nu măsoară protecția împotriva radiațiilor ultraviolete A (UVA). Protecția împotriva radiațiilor UVA este evaluată separat, folosind metode de testare specifice, și face obiectul unor cerințe normative proprii.
Ce metode de testare se utilizează?
Ghidul european recunoaște metodele standardizate, acceptate la nivel internațional, pentru determinarea performanței SPF.
În mod tradițional, factorul de protecție solară (SPF) a fost măsurat prin teste in vivo, în cadrul cărora produsul de protecție solară este aplicat pe pielea unor voluntari, în condiții de laborator atent controlate. Capacitatea produsului de a întârzia înroșirea pielii provocată de radiațiile UV este apoi comparată cu cea a pielii netratate, pentru a se calcula valoarea SPF.
În ultimii ani, metodele in vitro validate au căpătat, de asemenea, o importanță din ce în ce mai mare. Progresele științifice și eforturile de reglementare menite să reducă testele care implică voluntari umani au condus la dezvoltarea unor metode de laborator alternative pentru anumite evaluări ale produselor de protecție solară. În funcție de afirmațiile de pe etichetă și de standardele aplicabile, aceste metode pot fi utilizate în cazul în care au fost validate în mod corespunzător.
Cum sunt clasificate indicațiile privind factorul de protecție solară (SPF)?
Comisia Europeană recomandă simplificarea indicațiilor de pe produsele de protecție solară, pentru a le face mai ușor de înțeles de către consumatori.
În loc să se pună accentul doar pe valorile exacte ale factorului de protecție solară (SPF), produsele de protecție solară sunt, în general, clasificate în patru categorii de protecție:
- Protecție scăzută
- Protecție medie
- Protecție ridicată
- Protecție foarte ridicată
Fiecare categorie corespunde unor intervale specifice de SPF. De exemplu, produsele etichetate cu SPF 50 sau SPF 50+ se încadrează în categoria „protecție foarte ridicată”.
Această abordare îi ajută pe consumatori să compare produsele mai ușor, reducând în același timp riscul de marketing înșelător.
Dar protecția împotriva razelor UVA?
Recomandările europene subliniază faptul că produsele de protecție solară eficiente ar trebui să ofere protecție atât împotriva radiațiilor UVB, cât și a celor UVA.
Pentru a asigura o protecție echilibrată, factorul de protecție împotriva razelor UVA măsurat trebuie să fie de cel puțin o treime din valoarea SPF indicată pe etichetă. În plus, produsul trebuie să îndeplinească criteriile recomandate privind lungimea de undă critică, care demonstrează protecția UV cu spectru larg.
Atunci când aceste cerințe sunt îndeplinite, producătorii pot utiliza sigla UVA afișată în mod obișnuit pe ambalajele produselor de protecție solară în întreaga Europă.
Deoarece testarea la radiațiile UVA implică proceduri și criterii de evaluare distincte, aceasta este considerată o componentă independentă a evaluării performanței produselor de protecție solară.
De ce nu se poate calcula SPF-ul pe baza formulei?
Producătorii estimează uneori un SPF preconizat în timpul procesului de formulare, luând în considerare tipurile și concentrațiile filtrelor UV utilizate.
Cu toate acestea, protecția efectivă oferită de produsul de protecție solară finit depinde de numeroși factori care interacționează între ei, printre care distribuția ingredientelor, dimensiunea particulelor, emulsificarea, formarea peliculei pe piele, caracteristicile de aplicare ale produsului și stabilitatea formulării.
Mici modificări ale compoziției pot afecta în mod semnificativ performanța produselor de protecție solară, chiar și atunci când filtrele UV rămân neschimbate.
Din acest motiv, testarea în laborator a produsului finit rămâne esențială.
Ce produse necesită testarea factorului de protecție solară (SPF)?
Orice produs cosmetic care pretinde că oferă protecție solară ar trebui să dispună de dovezi care să susțină afirmația privind factorul de protecție solară (SPF).
Printre acestea se numără atât produsele tradiționale de protecție solară, cât și produse precum cremele hidratante pentru față, cremele de zi, fondurile de ten, balsamurile de buze, cremele BB, cremele CC și alte produse cosmetice comercializate cu indicatori SPF.
Chiar dacă protecția solară este prezentată ca un beneficiu secundar, se așteaptă ca producătorii să demonstreze nivelul de protecție declarat.
Asigurarea eficacității pe termen lung a produselor de protecție solară
Demonstrarea valorii inițiale a factorului de protecție solară (SPF) reprezintă doar o parte a evaluării produsului.
De asemenea, producătorii trebuie să se asigure că produsul de protecție solară își menține performanțele pe toată durata de valabilitate prevăzută. Studiile de stabilitate contribuie la verificarea faptului că formularea rămâne stabilă din punct de vedere fizic și chimic și că filtrele UV continuă să funcționeze conform așteptărilor în condiții normale de depozitare.
Compatibilitatea ambalajului poate influența, de asemenea, performanța produsului de protecție solară, în special în cazul în care filtrele UV sensibile ar putea fi afectate de lumină, oxigen sau de interacțiunile cu materialul de ambalare.
Motivele frecvente pentru care produsele nu trec testele SPF
Uneori, produsele de protecție solară nu ating nivelul de protecție așteptat în timpul testelor de laborator.
Acest lucru se poate întâmpla deoarece filtrele UV nu sunt echilibrate în mod optim, formula nu creează un film protector uniform pe piele, ingredientele active devin instabile în timp sau variațiile de fabricație afectează consistența produsului.
În cazul în care testele demonstrează că valoarea SPF măsurată este mai mică decât cea declarată, este posibil ca producătorii să fie nevoiți să reformuleze produsul, să ajusteze valoarea SPF declarată sau să repete testele după ce au adus îmbunătățiri.
